Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrină pentru restul lumii și infern pentru propriul popor. „Bulă era elev și primește tema să facă o poezie despre canal. Se duce Bulă acasă, se gândește nițel și scrie tema. La școală, învățătoarea îl ridică în picioare și‑i zice: