Creșterea șomajului în România: cifre îngrijorătoare
În România, numărul persoanelor fără loc de muncă a crescut cu peste 9.000 comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent, atingând aproape 259.000 de șomeri la sfârșitul lunii aprilie 2025. Această problemă afectează în special cinci județe din sudul țării și din Moldova, care împreună adună aproape un sfert din totalul șomerilor la nivel național.
Disparități regionale semnificative
Conform datelor furnizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), România a înregistrat, la 30 aprilie 2025, un total de 258.738 de șomeri, cu o creștere semnificativă față de 249.534 în aceeași perioadă din 2024. Această statistică include atât persoanele care primesc indemnizație de șomaj, cât și pe cele neindemnizate.
Concentrarea șomajului în județe
Analiza pe județe arată o concentrare alarmantă a șomajului. Județul Dolj conduce cu 19.853 de șomeri, înregistrând o creștere de peste 1.500 față de anul anterior. Următoarele județe cu cele mai mari rate ale șomajului sunt Suceava (12.928), Teleorman (10.483), Galați (10.424, cu o creștere de 2.000) și Vaslui (10.019). Aceste cinci județe acoperă aproape un sfert din numărul total de șomeri din România.
Perspectivele îngrijorătoare subliniate de sociolog
Sociologul Octavian Sachelarie a oferit o analiză profundă a acestei situații, subliniind contextul istoric și social. El a declarat pentru „Adevărul”: „Decalajul acesta privind șomerii mai mulți în anumite județe din Muntenia și Moldova a existat mereu, dar după 1990, a devenit catastrofal.”
Sachelarie a atras atenția asupra unei probleme și mai grave: plecarea masivă a populației în străinătate, ceea ce duce la depopularea anumitor zone și la o creștere constantă a șomajului. Aceasta, susține el, generează o stare de frustrare și extremism în rândul celor rămași: „Există o zonă de furioși, de oameni ce se simt complet izolați.”
Propuneri pentru soluționarea problemelor
Pentru a aborda aceste disparități, sociologul propune dezvoltarea comunităților prin proiecte specifice, dar subliniază lipsa de pregătire în multe dintre comunele din România pentru a implementa astfel de inițiative.