Sunt plânsul mut al celor care nu mai speră, dar și furia mocnită a celor care nu mai pot îndura. Sunt locul în care trecutul, deși prăfuit și uitat de ai mei, strălucește în ochii străinilor, care îl admiră mai mult decât o fac cei care ar trebui să-l prețuiască. Sunt prezentul copleșit de nepăsare, redus la o umbră fără contur.