Fii si tu supereroul care salveaza vieti!

Împlinise un an când a avut loc accidentul nuclear civil de la Cernobâl şi se gândeşte că acesta ar putea fi cauza afecţiunii grave de care suferă astăzi: cancer al ţesuturilor moi. Minionă şi timidă, blândă sau învolburată, înzestrată cu o mare inteligenţă emoţională, Adriana îşi petrece existenţa, încă de la sfârşitul anului trecut, în secţia de oncopediatrie a Spitalului Clinic Fundeni cu diagnosticul angiosarcom epitelioid grup 3 (adică cel mai înalt grad de malignitate).

Pe 20 iunie 2011 a făcut a treia operaţie a tumorii recidivante de la picior, dar, pe lângă aceasta, în zonă au mai fost extirpate şi invaziile musculare. În ianuarie 2011 a aflat şi de existenţa unor metastaze pulmonare. Încă nu s-au descoperit motivele care duc la apariţia şi dezvoltarea sarcoamelor, iar ea s-a resemnat cu sintagma "cauze necunoscute". Nimeni din familia ei nu a fost şi nu este bolnav de cancer. A copilărit la Zimnicea şi cel mai mult îi plăcea să meargă la Dunăre să înoate, chiar dacă era un combinat chimic pe malul celalalt, aproape de oraş, care polua zona. În 2005 a venit în Bucureşti, studentă fiind la Facultatea de Litere. Un nodul la coapsă, de 2 cm, situat la suprafaţă, care se simţea fără să o doară, a făcut-o să meargă la un consult în luna noiembrie a acelui an. A fost operată ambulator, la o clinică particulară. I s-a spus că formaţiunea seamănă cu un chist, fără să se stabilească – pre sau postoperator – natura formaţiunii. S-a terminat totul în aceeaşi zi; cum rezultat de la patologie nu a primit, Adriana aproape că a uitat episodul. Avea 19 ani şi nu s-a gândit nici un moment cât de gravă ar putea să fie situaţia. După doi ani, în ianuarie 2008, formaţiunea tumorala a reapărut.

Între timp, Adriana şi-a urmat studiile şi s-a angajat la redacţia publicaţiei Cinemagia. În vara lui 2008 a început să i se facă rău inexplicabil, aproape zilnic. Un abonament la Medsana făcut pentru fiecare angajat al firmei, a ajutat-o să ajungă la chirurgul Irinel Popescu. Acesta a consultat-o, a zis că nu îi place ce vede şi, ca atare, i-a dat trimitere pentru un RMN. Venită cu rezultatul pe care scria tumoră malignă, Irinel Popescu a întrebat-o: “- Dar tu nu ai părinţi, de ce umbli singură prin spitale?!”. A programat-o pentru operaţie săptămâna următoare. Adriana are părinţi, parinti care o iubesc nelimitat si necondiţionat şi a trebuit să le transmită telefonic diagnosticul. Şocul acestora a fost devastator. A încercat să-i protejeze, prezentându-le situaţia ca fiind mai bună, spunând că este vorba de o suspiciune (de cancer). Adriana e cea care îşi încurajează stăruitor părinţii. La începutul lui septembrie 2008 i-a fost îndepărtat un alt ţesut metastazic, iar la începutul lui octombrie 2008 a început tratamentul chimioterapeutic, pe care l-a urmat până în februarie 2009; au urmat 6 săptămâni de radioterapie. A fost declarată vindecată şi chemată la control dupa şase luni. A urmat o perioadă normală, în care a mers la facultate şi birou ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Purta o perucă cu cozi. În 2008 trebuia să dea licenţa, dar din cauza bolii a fost nevoită să o amâne. Pregătea o lucrare despre textele politice ale lui Eminescu.

În toamna lui 2010 a început să o doară piciorul, o durere persistentă. Cu câteva zile înainte de Crăciun a făcut ecografie de control ca “să stea liniştită înainte de sărbători”. Aşa şi-a zis, pentru că nu credea că e vorba despre o recidivă. A aflat că formaţiunea are deja 2 cm. Uriaşă. Cum doctorii lipseau de sărbători, a început să caute informaţii despre boala ei. Atunci a citit că şansele de supravieţuire sunt foarte mici, dar că există, totuşi. Pe 20 iunie, aşa cum am amintit deja, a suferit a treia intervenţie chirurgicală. Tumoara crescuse de la 2 cm la aproape 5 cm. Visul Adrianei este unul încărcat emoţional şi afectiv: îşi doreşte să facă voluntariat în Africa sau în România, pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă. Motto-ul Adrianei: keep on keeping on. Vom continua şi noi să luptăm pentru împlinirea viselor ei şi pentru viaţa ei. Un tratament oncologic pe care ar trebui să îl urmeze imediat în clinica Anadolu din Turcia ar putea fi şansa ei pentru supravieţuire.